Înțelesuri
- 1
Faptul de a fi mediocru; starea celui care nu iese din comun.
„Mediocritatea lucrării a dezamăgit juriul.”
- 2
Persoană fără calități deosebite; om mediocru.
„Era o mediocritate care voia să pară geniu.”
Sinonime
Antonime
Cum se folosește
Plural: mediocrități.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- mediocrității
- plural
- mediocrități
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (médiocrité), latină (mediocritas) și din -atis.