Înțelesuri
- 1
Caracterul a ceea ce este banal, comun și fără originalitate.
„Banalitatea poveștii a dezamăgit cititorii.”
- 2
Lucru, vorbă sau idee banală.
„Discursul era o banalitate lipsită de idei.”
Sinonime
- platitudine
Antonime
Cum se folosește
Plural: banalități.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- banalității
- plural
- banalități
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (banalité).