Înțelesuri
- 1
Însușirea de a fi original: de a avea ceva nou, propriu, care nu seamănă cu altele.
„Juriul a apreciat originalitatea proiectului.”
- 2
Faptă sau idee ciudată, ieșită din comun; excentricitate.
„Originalitățile lui la îmbrăcăminte îi amuzau pe colegi.”
Sinonime
Antonime
Cum se folosește
G.-D.: originalității. Plural (ciudățenii): originalități.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- originalității
- plural
- originalități
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (originalité).