Înțelesuri
- 1
Însușirea de a fi foarte bun, de vârf, în ceea ce faci.
„Școala are un centru de excelență în matematică.”
- 2
Titlu dat ambasadorilor și unor demnitari înalți.
„Excelența Sa, ambasadorul Franței, a rostit un scurt cuvânt.”
Expresii și locuțiuni
- Prin excelențăîn cel mai înalt grad, mai presus de orice altceva.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- excelenței
- plural
- excelențe
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (excellence) și latină (excellentia).