Înțelesuri
- 1
Însușirea de a fi foarte bun, de vârf, în ceea ce faci.
„Școala are un centru de excelență în matematică.”
- 2
Titlu dat ambasadorilor și unor demnitari înalți.
„Excelența Sa, ambasadorul Franței, a rostit un scurt cuvânt.”
Expresii și locuțiuni
- Prin excelențăîn cel mai înalt grad, mai presus de orice altceva.
Etimologie
Din franceză (excellence) și latină (excellentia).