Înțeles
(Învechit și popular) Care e în acord cu legea, întemeiat pe lege sau cerut de ea; legal, legitim.
„Ea era soția lui legiuită, cununată cu el la biserica din sat.”
Cum se folosește
Învechit și popular. Feminin: legiuită; plural: legiuiți, legiuite. Despărțire: le-giu-it.
Etimologie
De la „a legiui” („a hotărî prin lege”), format din „lege” și sufixul -ui.