Înțeles
Însușirea a ceea ce este legitim, recunoscut de lege sau de opinia publică.
„Legitimitatea guvernului a fost contestată.”
Sinonime
Antonime
- ilegitimitate
Cum se folosește
Fără plural.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- legitimității
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (légitimité).