Înțelesuri
- 1
Întâmplare gravă, care aduce suferință și pagubă; dezastru.
„Incendiul a fost o mare nenorocire pentru sat.”
- 2
Starea celui pe care l-a lovit ghinionul sau suferința; nefericire.
„Trăia în nenorocire de când rămăsese singur.”
Sinonime
- nefericire
- necaz
- dezastru
- calamitate
Expresii și locuțiuni
- Din nenorociredin păcate, spre regretul cuiva.
- A se abate o nenorocirea se întâmpla ceva rău.
Etimologie
De la verbul «a nenoroci», format din «nenoroc».