Înțelesuri
- 1
Starea celui care suferă; lipsa fericirii.
„Trăiau într-o nefericire pe care n-o mărturisea niciunul.”
- 2
Întâmplare care aduce suferință; nenorocire.
„Peste familie s-a abătut o nefericire după alta.”
Sinonime
Expresii și locuțiuni
- Din nefericiredin păcate; spre regretul celui care vorbește.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- nefericirii
- plural
- nefericiri
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Format din prefixul ne- și „fericire”.