Înțelesuri
- 1
Starea celui care suferă; lipsa fericirii.
„Trăiau într-o nefericire pe care n-o mărturisea niciunul.”
- 2
Întâmplare care aduce suferință; nenorocire.
„Peste familie s-a abătut o nefericire după alta.”
Sinonime
Expresii și locuțiuni
- Din nefericiredin păcate; spre regretul celui care vorbește.
Etimologie
Format din prefixul ne- și „fericire”.