Înțelesuri
- 1
(Livresc) Faptul de a nu exista; neant, nimic.
„Poetul se întreabă ce era înainte, în neființă.”
- 2
(Învechit) Lipsa cuiva dintr-un loc; absență.
„În neființa stăpânului, slugile făceau ce voiau.”
Cum se folosește
Livresc. Nu are plural.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- neființei
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Format cu prefixul „ne-” din „ființă”.