Înțelesuri
- 1
(În unele credințe și în basme; despre ființe, suflete) Care nu moare niciodată; care trăiește veșnic.
„În basm, zâna bea apă vie și devine nemuritoare.”
- 2
(Substantiv) Zeu, divinitate.
„Grecii credeau că nemuritorii trăiesc pe Olimp.”
- 3
Menit să reziste timpului; care rămâne în amintirea oamenilor.
„Eminescu ne-a lăsat versuri nemuritoare.”
Sinonime
- veșnic
- nepieritor
Etimologie
Format din prefixul ne- și «muritor».