Înțelesuri
- 1
(În unele credințe și în basme; despre ființe, suflete) Care nu moare niciodată; care trăiește veșnic.
„În basm, zâna bea apă vie și devine nemuritoare.”
- 2
(Substantiv) Zeu din credințele vechi, care nu moare niciodată.
„Grecii credeau că nemuritorii trăiesc pe Olimp.”
- 3
Menit să reziste timpului; care rămâne în amintirea oamenilor.
„Eminescu ne-a lăsat versuri nemuritoare.”
Forme flexionare
- masculin plural
- nemuritori
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Format din prefixul ne- și «muritor».