Înțeles
(Gramatică) Grup de cuvinte care are un singur înțeles și se comportă în propoziție ca o singură parte de vorbire.
„„De bună seamă” este o locuțiune adverbială.”
Cum se folosește
G.-D.: locuțiunii. Plural: locuțiuni. Există locuțiuni substantivale, verbale („a lua aminte”), adjectivale, adverbiale („de bună seamă”), prepoziționale („în fața”), conjuncționale („pentru că”). Nu se confundă cu „alocuțiune” (discurs scurt).
Atenție la scriere
- Alocuțiune sau locuțiune? — „Alocuțiune” e un discurs scurt, ținut la o ocazie („alocuțiunea primarului”). „Locuțiune” e un termen de gramatică: un grup de cuvinte cu sens unitar („locuțiune adverbială”).
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- locuțiunii
- plural
- locuțiuni
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (locution), latină (locutio) și din -onis.