Înțelesuri
- 1
Casa sau apartamentul în care stă cineva.
„Și-au cumpărat prima locuință după zece ani de chirie.”
- 2
Adresa oficială la care stă o persoană; domiciliul.
„Actul se trimite la locuința titularului.”
Expresii și locuțiuni
- Locuință socialăcasă dată cu chirie mică de primărie, celor fără mijloace.
- Percheziție la locuințăcercetarea casei cuiva, făcută cu încuviințarea judecătorului.
Etimologie
Format din verbul „a locui”, cu sufixul -ință.