Înțelesuri
- 1
Clădire care servește drept locuință.
„Și-au făcut casă la marginea satului.”
- 2
(Regional) Cameră, odaie.
„Stai în casa mare, că e mai răcoare.”
- 3
Încăpere cu o destinație anume dintr-o clădire.
„Casa scării e proaspăt zugrăvită.”
- 4
Gospodărie; tot ce ține de un cămin.
„Are grijă de casă și de copii de una singură.”
- 5
Totalitatea celor care locuiesc împreună; familia.
„A venit toată casa la nuntă.”
- 6
Neam, dinastie.
„Casa regală a României.”
- 7
Căsnicie, menaj.
„Duc casă bună de treizeci de ani.”
- 8
Instituție sau firmă cu un anumit obiect de activitate.
„Depune banii la casa de asigurări.”
- 9
Dulap sau ladă de fier în care se țin banii și hârtiile de valoare.
„Actele stau în casa de fier.”
- 10
Locul dintr-un magazin unde se plătesc cumpărăturile.
„Plătește la casa a doua, e mai liber.”
- 11
Suma de bani de care dispune o casierie la un moment dat.
„La sfârșitul zilei se face casa.”
Expresii și locuțiuni
- Casă de vecimormânt.
- A face casă bună cu cinevaa se înțelege bine, a trăi în armonie cu el.
- Casă de fierdulap metalic încuiat, în care se țin banii; seif.
- De casăfăcut în gospodărie, nu cumpărat.
- O casă de copiicopii mulți.
Etimologie
Casa de locuit e moștenită din latină (casa „colibă”); casa de bani vine din italiană (cassa) și germană (Kasse).