Înțelesuri
- 1
Șapcă cu fundul rotund și lat și cu cozoroc, purtată mai ales de militari.
„Ofițerul și-a scos cascheta când a intrat în sală.”
- 2
Cască de protecție pentru cap, de exemplu cea a înotătorilor.
„Înotătoarea și-a pus cascheta și ochelarii.”
Sinonime
Cum se folosește
Genitivul: caschetei; pluralul: caschete.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- caschetei
- plural
- caschete
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (casquette).