Înțelesuri
- 1
Unealtă agricolă formată dintr-o lamă curbată, fixată pe un mâner lung, folosită la cositul ierbii.
„Bunicul a ascuțit coasa înainte de fân.”
- 2
Faptul de a cosi; perioada cositului.
„În iunie începe coasa.”
- 3
Recolta de iarbă sau de plante cosite.
„Prima coasă a fost bogată.”
Sinonime
- cosor
Cum se folosește
Plural: coase.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- coasei
- plural
- coase
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din slavă (kosa).