Înțelesuri
- 1
(Anatomie) Fiecare dintre oasele lungi și arcuite care alcătuiesc cutia toracică.
„Și-a fisurat o coastă căzând de pe schiuri.”
- 2
Partea laterală a corpului, de la umeri până la șolduri.
„L-a înghiontit în coastă, să tacă.”
- 3
Latura a ceva; partea dintr-o parte.
„Casa are o fereastră și în coastă.”
- 4
Fiecare dintre grinzile curbate care formează osatura unei nave.
„Coastele corăbiei erau din stejar.”
- 5
Pantă repede a unui deal sau a unui munte.
„Au urcat coasta pe jos, cu greu.”
- 6
Fâșia de uscat de la marginea mării; țărm.
„Au închiriat o casă pe coasta de vest a insulei.”
- 7
(Învechit) Flancul unei armate.
„Dușmanul a lovit coasta stângă a oștirii.”
Expresii și locuțiuni
- A-i număra coastelea fi atât de slab, încât i se văd oasele.
- A i se lipi coastele de foamea fi mort de foame.
- A avea pe cineva în coastea fi stingherit de prezența lui necontenită.
- A pune cuiva sula în coastăa-l sili să facă îndată un lucru greu sau neplăcut.
- Pe o coastăpe o parte, într-o dungă.
Etimologie
Moștenit din latină (costa).