Înțelesuri
- 1
Păr lung și stufos pe gâtul sau pe spinarea unor animale; (prin extensiune) păr foarte lung al unui om.
„Vântul răvășea coama calului.”
- 2
Linia înaltă și lungă pe care se întâlnesc povârnișurile unui deal sau ale unui munte.
„Turma pășea pe coama dealului.”
- 3
Partea de sus a unui zid sau linia în care se întâlnesc două pante ale acoperișului.
„Țiglele de pe coama casei au fost schimbate.”
Sinonime
- jubă
- creastă
Cum se folosește
Plural: coame.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- coamei
- plural
- coame
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latină (coma).