Înțelesuri
- 1
Militar cu grad de la sublocotenent până la general.
„Ofițerii s-au adunat în sala de instrucție.”
- 2
Funcționar cu însărcinări anume, într-o instituție a statului.
„Ofițerul de stare civilă a oficiat cununia.”
- 3
(Ieșit din uz) Treaptă a unei decorații, mai mare decât cea de cavaler.
„A fost făcut ofițer al ordinului.”
Sinonime
- comandant
- cadru militar
Expresii și locuțiuni
- Ofițer de serviciuofițerul care răspunde de unitate în tura lui.
- Ofițer de stare civilăcel care încheie actele de naștere, căsătorie și deces.
- Ofițer superiorofițer de la maior în sus.
Etimologie
Ajuns la noi prin polonezul oficer și prin rusescul oficer, sprijinit de franțuzescul officier.