Înțelesuri
- 1
Dar adus unei divinități sau unei biserici.
„Credincioșii au lăsat ofrande de fructe la templu.”
- 2
(Figurat) Dar oferit cuiva în semn de respect sau de recunoștință; omagiu.
„Volumul e o ofrandă adusă memoriei profesorului său.”
- 3
Ajutor dat celor nevoiași.
„Ofrandele strânse la biserică au mers la orfelinat.”
Cum se folosește
Pluralul e „ofrande”.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- ofrandei
- plural
- ofrande
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceza offrande.