Înțelesuri
- 1
Grad de ofițer superior din aviație și din marină, echivalent cu cel de colonel în armata de uscat.
„Comandorul a condus escadrila în exercițiu.”
- 2
Rang în ierarhia unor ordine și decorații.
„I-a fost acordat titlul de comandor al ordinului.”
Cum se folosește
Plural: comandori; abreviere: cdor.
Forme flexionare
- plural
- comandori
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (commandeur).