Înțelesuri
- 1
Faptul de a (se) combina; îmbinare, combinație.
„Rețeta se bazează pe combinarea dulcelui cu acrul.”
- 2
(Matematică; la plural) Grupurile care se pot forma luând dintr-o mulțime un anumit număr de elemente, fără să conteze ordinea lor.
„Combinările de 5 elemente luate câte 2 sunt 10.”
Sinonime
Antonime
Cum se folosește
Plural: combinări. G.-D.: combinării.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- combinării
- plural
- combinări
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Derivat din verbul „a combina”.