Înțelesuri
- 1
Prelungirea de la spatele corpului animalelor; smocul de păr sau de pene care o acoperă.
„Câinele dădea din coadă la poartă.”
- 2
Partea dinapoi a unui obiect sau a unui vehicul.
„S-a urcat în coada trenului.”
- 3
Șir de oameni care își așteaptă rândul.
„S-a făcut coadă la casa de bilete.”
- 4
Partea din urmă a unui șir, a unei perioade sau a unei clasificări.
„A rămas la coada clasamentului.”
- 5
Partea lungă și subțire a unei unelte, de care se ține cu mâna; mâner.
„S-a rupt coada de la lopată.”
- 6
Codița care leagă fructul sau frunza de ramură.
„A curățat cireșele de coadă.”
- 7
Părul lung strâns și împletit sau prins la spate.
„Și-a prins părul în coadă.”
- 8
Colțul exterior al ochiului.
„L-a privit pe sub gene, cu coada ochiului.”
- 9
(În compuse) Nume de plante.
„Coada-șoricelului se pune la ceai.”
Expresii și locuțiuni
- A face coadăa sta la rând, așteptând să-ți vină rândul.
- A-și băga coadaa se amesteca în lucruri care nu-l privesc.
- Cu coada între picioarerușinat, umilit, după un eșec.
- A nu avea nici cap, nici coadăa fi fără noimă.
- Coadă de toporom care se lasă folosit ca unealtă împotriva alor săi.
- A călca pe cineva pe coadăa-l supăra, a-l jigni.
- A trage mâța de coadăa o duce greu cu banii.
- Și-a băgat dracul coadase spune când apar dintr-odată încurcături.
Etimologie
Moștenit din latină (cauda).