Înțelesuri
- 1
Lucru sau ființă de o frumusețe care te uimește.
„Rochia de mireasă era o minunăție de dantelă.”
- 2
Întâmplare ieșită din comun, ca o minune.
„Câte minunății n-a văzut bunicul în viața lui!”
Sinonime
Antonime
Cum se folosește
Pluralul „minunății”.
Forme flexionare
- articulat
- minunăția
- genitiv-dativ articulat
- minunăției
- plural
- minunății
- plural articulat
- minunățiile
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).