Înțeles
(În superstiții) A hotărî dinainte soarta cuiva; a meni, a ursi.
„Bătrâna spunea că cel dintâi copil fusese sortit marilor drumuri.”
Sinonime
- a ursi
- a meni
- a predestina
Cum se folosește
Prezentul: eu sortesc, el sortește.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- sortesc
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- sortește
- imperfect pers. 1 singular
- sorteam
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să sortesc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să sortească
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la soartă.