Înțeles
A găsi o soluție la o problemă; a dezlega, a rezolva.
„Instanța a soluționat dosarul.”
Antonime
Cum se folosește
Prezentul: eu soluționez, el soluționează.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- soluționez
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- soluționează
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să soluționez
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să soluționeze
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (solutionner).