Înțelesuri
- 1
A așterne pe un obiect un înveliș foarte fin de aur; a polei.
„Meșterul a aurit marginile ramei.”
- 2
(Fig.) A da o strălucire ca de aur.
„Soarele de toamnă aurea frunzele.”
Sinonime
- a polei
- a poleia
Cum se folosește
Prezentul: eu aures, el aurește.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- auresc
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- aurește
- imperfect pers. 1 singular
- auream
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să auresc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să aurească
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la aur.