Înțelesuri
- 1
A trage în piept fumul de tutun dintr-o țigară sau dintr-o pipă.
„Nu se fumează în incinta școlii.”
- 2
A avea obiceiul de a fuma.
„A fumat douăzeci de ani, apoi s-a lăsat.”
Sinonime
- a pufăi
- a duhăni
Cum se folosește
În limba populară se spune și „a bea tutun”.
Expresii și locuțiuni
- A se lăsa de fumata renunța la acest obicei.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- fumez
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- fumează
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să fumez
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să fumeze
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Moștenit din latinescul fumare („a scoate fum”); înțelesul de azi s-a luat după franțuzescul fumer.