Înțelesuri
- 1
A lua cuiva un drept sau un bun care i se cuvenea; a păgubi.
„Firma și-a frustrat angajații de primele promise.”
- 2
(Prin extensie) A lăsa pe cineva nemulțumit, dezamăgit, fiindcă nu obține ce își dorea.
„Îl frustrează că munca lui nu e apreciată.”
Sinonime
- a păgubi
- a dezamăgi
Cum se folosește
Prezentul: eu frustrez, el frustrează; conjunctiv: să frustreze. Are doi „r”: fru-stra. Substantivul: frustrare.
Atenție la scriere
- Frustrare, nu „frustare” — Cuvântul are doi „r”: „frustrare”, „frustrat”, „a frustra”. Al doilea „r”, cel din „-stra-”, nu se pierde.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- frustrez
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- frustrează
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să frustrez
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să frustreze
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (frustrer) și din latină (frustrari).