Înțelesuri
- 1
A scoate fum, a arde mocnit, fără flacără.
„Jarul din vatră încă mai fumega dimineața.”
- 2
(Despre lămpi, sobe) A arde prost, scoțând fum.
„Soba fumegă când bate vântul dinspre nord.”
- 3
A scoate aburi, ca un lichid sau o mâncare fierbinte.
„Ciorba fumega în castroane.”
Sinonime
- a mocni
- a aburi
Cum se folosește
Se folosește la persoana a treia. Prezent: fumegă. Conjunctiv: să fumege.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- fumegă
- imperfect pers. a 3-a plural
- fumegau
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să fumege
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latină (fumigare).