Înțelesuri
- 1
(Despre vite, oi, capre) A mesteca a doua oară hrana adusă înapoi din stomac în gură.
„Vacile stăteau culcate la umbră și rumegau.”
- 2
A mesteca îndelung ceva în gură.
„Rumega o bucată de pâine și se uita pe fereastră.”
- 3
(Figurat) A se gândi îndelung la ceva, a întoarce un gând pe toate părțile.
„A rumegat toată noaptea vorbele profesorului.”
Cum se folosește
Prezent: rumeg, rumegă. Conjunctiv: să rumege. Animalele care fac asta se numesc rumegătoare.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- rumeg
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- rumegă
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să rumeg
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să rumege
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latină (rumigare).