DEX Dicționar

rumeguș

substantiv neutruun sens

Înțeles

  1. Așchii foarte mărunte de lemn, ca tărâța, care rămân după tăierea lemnului cu ferăstrăul.

    „Am presărat rumeguș pe jos, ca să nu alunece lumea pe ulei.”

Sinonime

  • rumegătură

Cum se folosește

Fără plural; are sens colectiv.

Etimologie

De la „a rumega”, cu sufixul -uș.

Cuvântul de bază, în dicționar: a rumega

Alte cuvinte de pe litera R