Înțelesuri
- 1
(Reflexiv) A-i fi rușine, a se jena.
„S-a rușinat când a văzut că toți se uitau la el.”
- 2
A face pe cineva să se simtă jenat sau de râs.
„Nu mă rușina în fața musafirilor!”
Antonime
- a onora
- a mândri
Cum se folosește
Prezentul: eu rușinez, el rușinează.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- rușinez
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- rușinează
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să rușinez
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să rușineze
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din „rușine”.