DEX Dicționar

a rupe

verb9 sensuri

Înțelesuri

  1. 1

    A despărți ceva în bucăți, trăgând sau apăsând.

    „A rupt hârtia în două și a aruncat-o.”

  2. 2

    (Cu pronume reflexiv în dativ) A-și frânge un os într-o cădere sau o lovitură.

    „Și-a rupt mâna la schi, în prima zi.”

  3. 3

    A desprinde cu forța o floare sau un fruct.

    „A rupt o floare din grădină și i-a dat-o.”

  4. 4

    A întrerupe o legătură sau o relație.

    „A rupt orice legătură cu ei acum trei ani.”

  5. 5

    A uza până la stricare îmbrăcămintea sau încălțămintea.

    „A rupt pantofii într-o singură iarnă.”

  6. 6

    (Reflexiv) A se desface din pricina uzurii sau a efortului.

    „S-a rupt cureaua de la ceas.”

  7. 7

    (Reflexiv, figurat) A se despărți de un grup sau de un mediu.

    „S-a rupt de familie de multă vreme.”

  8. 8

    A vorbi cu greutate o limbă străină.

    „Rupe puțină engleză, cât să se descurce.”

  9. 9

    A străpunge un obstacol sau o linie de apărare.

    „Armata a rupt frontul spre miazăzi.”

Antonime

Expresii și locuțiuni

  • A-i rupe inimaa-i pricinui o mare durere.
  • A rupe tăcereaa vorbi după o lungă tăcere.
  • A o rupe la fugăa o lua la goană pe neașteptate.
  • A rupe rândurilea ieși din formație.
  • A-și rupe de la gurăa se lipsi el, ca să dea altuia.

Forme flexionare

indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
rup
indicativ prezent pers. a 3-a singular
rupe
perfect simplu pers. 1 singular
rupsei
perfect simplu pers. 1 plural
rupserăm
mai-mult-ca-perfect pers. 1 plural
rupseserăm
conjunctiv prezent pers. 1 singular
să rup
conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
să rupă
gerunziu
rupând
participiu
rupt

După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).

Etimologie

Moștenit din latină (rumpere).

Alte cuvinte de pe litera R