Înțelesuri
- 1
A despărți ceva în bucăți, trăgând sau apăsând.
„A rupt hârtia în două și a aruncat-o.”
- 2
A-și fractura un os.
„Și-a rupt mâna la schi, în prima zi.”
- 3
A smulge.
„A rupt o floare din grădină și i-a dat-o.”
- 4
A întrerupe o legătură sau o relație.
„A rupt orice legătură cu ei acum trei ani.”
- 5
A uza până la stricare îmbrăcămintea sau încălțămintea.
„A rupt pantofii într-o singură iarnă.”
- 6
(Reflexiv) A se desface din pricina uzurii sau a efortului.
„S-a rupt cureaua de la ceas.”
- 7
(Reflexiv, figurat) A se despărți de un grup sau de un mediu.
„S-a rupt de familie de multă vreme.”
- 8
A vorbi cu greutate o limbă străină.
„Rupe puțină engleză, cât să se descurce.”
- 9
A străpunge un obstacol sau o linie de apărare.
„Armata a rupt frontul spre miazăzi.”
Sinonime
- a sfâșia
- a smulge
- a întrerupe
Expresii și locuțiuni
- A-i rupe inimaa-i pricinui o mare durere.
- A rupe tăcereaa vorbi după o lungă tăcere.
- A o rupe la fugăa o lua la goană pe neașteptate.
- A rupe rândurilea ieși din formație.
- A-și rupe de la gurăa se lipsi el, ca să dea altuia.
Etimologie
Moștenit din latină (rumpere).