Înțelesuri
- 1
A cere cuiva stăruitor un lucru sau o favoare.
„L-a rugat să-i țină locul o oră.”
- 2
(Reflexiv, în credință) A vorbi cu Dumnezeu sau cu sfinții, cerând ajutor ori mulțumind.
„Bunica se roagă în fiecare seară, înainte de culcare.”
- 3
A pofti, a invita pe cineva.
„Vă rog să luați loc.”
Antonime
Expresii și locuțiuni
- Te rogformulă de politețe cu care ceri ceva.
- Mă rogcuvânt de umplutură în vorbire, cu sensul „ei bine, în fine”.
- A se ruga de toți sfințiia cere ceva cu o stăruință disperată.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- rog
- indicativ prezent pers. a 2-a singular
- rogi
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- roagă
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să rog
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să roage
- imperativ pers. a 2-a singular afirmativ
- roagă
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latinescul rogare („a cere, a întreba”), de la care vin și rugăminte, rugăciune sau interogare.