Înțelesuri
- 1
A ruga pe cineva stăruitor și cu umilință.
„L-a implorat să nu plece.”
- 2
A cere cu ardoare ceva de la o putere mai mare.
„Implora cerul să-i dea putere.”
Antonime
Expresii și locuțiuni
- A implora iertarea cere iertare cu stăruință.
- Cu ochii imploratoricu o privire care cere ajutor fără cuvinte.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- implor
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- imploră
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să implor
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să implore
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (implorer) și latină (implorare).