Înțelesuri
- 1
A reflecta lumina sau o imagine; a (se) oglindi.
„Lacul răsfrângea razele asfințitului.”
- 2
(Despre fapte) A avea urmări asupra cuiva sau a ceva.
„Scumpirea benzinei se răsfrânge asupra tuturor prețurilor.”
- 3
(Despre sunete) A se lovi de un obstacol și a se auzi din nou, ca ecou.
„Strigătul s-a răsfrânt de pereții peșterii.”
- 4
A întoarce în afară marginea unei haine; a sufleca.
„Și-a răsfrânt mânecile cămășii până la cot.”
Sinonime
- a reflecta
- a oglindi
- a sufleca
Cum se folosește
Prezent: răsfrâng, răsfrânge. Perfect simplu: răsfrânsei. Participiu: răsfrânt.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- răsfrâng
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- răsfrânge
- imperfect pers. 1 singular
- răsfrângeam
- perfect simplu pers. 1 singular
- răsfrânsei
- perfect simplu pers. 1 plural
- răsfrânserăm
- mai-mult-ca-perfect pers. 1 plural
- răsfrânseserăm
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să răsfrâng
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să răsfrângă
- gerunziu
- răsfrângând
- participiu
- răsfrânt
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din prefixul „răs-” și „a frânge”.