Înțelesuri
- 1
A prelucra pielea crudă de animal ca să devină moale, rezistentă și să nu putrezească.
„Meșterul tăbăcea pieile pentru cojoace.”
- 2
(Figurat, familiar) A bate tare pe cineva.
„Tatăl lui l-a tăbăcit când a aflat ce făcuse.”
Sinonime
- a argăsi
- a bate
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- tăbăcesc
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- tăbăcește
- imperfect pers. 1 singular
- tăbăceam
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să tăbăcesc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să tăbăcească
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din „tabac”.