Înțelesuri
- 1
A dispensa pe cineva de o îndatorire sau de o obligație.
„Medicul l-a scutit de ora de sport.”
- 2
(Reflexiv) A cere să fie dispensat de o obligație.
„S-a scutit de gimnastică pe motiv de răceală.”
- 3
A-i ocoli cuiva un necaz sau o osteneală; a cruța, a menaja.
„Te scutesc de amănunte.”
- 4
(Familiar) A lăsa în pace, a nu plictisi.
„Scutește-mă cu întrebările!”
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- scutesc
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- scutește
- imperfect pers. 1 singular
- scuteam
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să scutesc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să scutească
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din «scut».