Înțelesuri
- 1
(Despre plante) A scoate primul mugur și a ieși din pământ; a germina.
„Fasolea a încolțit după o săptămână.”
- 2
(Fig., despre idei, sentimente) A prinde viață și a începe să crească.
„În el a încolțit o îndoială.”
- 3
A înconjura pe cineva din toate părțile, fără drum de scăpare.
„Lupii l-au încolțit pe cerb.”
Sinonime
- a germina
- a răsări
- a încercui
Antonime
Cum se folosește
Prezentul: eu încolțesc, el încolțește.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- încolțesc
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- încolțește
- imperfect pers. 1 singular
- încolțeam
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să încolțesc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să încolțească
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Format din în + colț.