Înțelesuri
- 1
A spune cuiva cuvinte urâte, jignitoare.
„Șoferul l-a înjurat pe pieton.”
- 2
(Fără complement) A spune vorbe urâte de nervi.
„A înjurat când s-a lovit la deget.”
- 3
(Reflexiv reciproc) A-și spune vorbe urâte unul altuia.
„Vecinii s-au înjurat peste gard.”
Sinonime
- a sudui
- a ocărî
- a blestema
- a insulta
Antonime
Cum se folosește
Prezentul: eu înjur, el înjură.
Etimologie
Moștenit din latină (injuriare).