Înțelesuri
- 1
A-și pierde mințile, a deveni nebun.
„Se temea că va înnebuni de singurătate.”
- 2
A-și pierde calmul, a nu se mai putea stăpâni.
„A înnebunit de bucurie când a auzit vestea.”
- 3
A scoate pe cineva din sărite; a-l zăpăci, a-l enerva.
„M-a înnebunit cu întrebările toată ziua.”
- 4
(Familiar, cu „după”) A ține foarte mult la cineva sau la ceva.
„Înnebunește după ciocolată neagră.”
Sinonime
- a se sminti
- a se zăpăci
- a enerva
Antonime
Expresii și locuțiuni
- Nu mă-nnebuni!se spune ca să arăți mirare sau neîncredere față de o veste.
Atenție la scriere
- Înnebuni sau înebuni? — Se scrie cu doi „n”: înnebuni, înnoda, înnopta, înnoi. Un „n” vine de la „în-”, celălalt de la cuvântul de bază.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- înnebunesc
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- înnebunește
- imperfect pers. 1 singular
- înnebuneam
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să înnebunesc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să înnebunească
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Format în română din „în-” + „nebun”.