Înțelesuri
- 1
A se deplasa în apă folosind mișcări ale brațelor și picioarelor, fără a atinge fundul.
„A învățat să înoate la vârsta de cinci ani.”
- 2
A sta scufundat într-un lichid, acoperit de el peste tot.
„Cartofii înotau în ulei.”
- 3
(Figurat) A merge anevoie, afundându-te în zăpadă, în noroi sau în apă.
„Am înotat prin zăpadă până la gară.”
- 4
(Figurat) A avea ceva din belșug sau a fi copleșit de ceva.
„Înoată în datorii de când și-a pierdut slujba.”
Atenție la scriere
- Să poarte, să joace, să înoate: „o” devine „oa” — La verbe ca „a purta”, „a juca”, „a înota”, vocala din rădăcină devine „oa” la persoana a III-a și la conjunctiv: „poartă – să poarte”, „joacă – să joace”, „înoată – să înoate”. Nu „să porte”, „să joce”, „înotă”.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- înot
- indicativ prezent pers. a 2-a singular
- înoți
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- înoată
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să înot
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să înoate
- imperativ pers. a 2-a singular afirmativ
- înoată
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Moștenit din latina populară (innotare).