Înțelesuri
- 1
A face să-și piardă tăișul sau vârful, ori a-și pierde singur ascuțimea; a (se) roade prin folosire.
„Cuțitul s-a tocit și nu mai taie pâinea.”
- 2
A ascuți un cuțit, o coasă sau o foarfecă la tocilă.
„Tocilarul trecea prin sat și tocea cuțitele gospodinelor.”
- 3
(Figurat, familiar) A învăța o lecție pe de rost, mecanic, fără s-o înțelegi; a învăța mult și insistent.
„A tocit toată noaptea pentru examenul de anatomie.”
- 4
(Figurat) A slăbi, a uza răbdarea sau puterea cuiva.
„Grijile i-au tocit puterea de a se bucura.”
Antonime
Cum se folosește
Prezent: tocesc, tocește. Conjunctiv: să tocească. Cu sensul de „a învăța pe de rost” e familiar.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- tocesc
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- tocește
- imperfect pers. 1 singular
- toceam
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să tocesc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să tocească
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din slavă (točiti).