Înțelesuri
- 1
A trece mâncarea sau băutura din gură spre stomac.
„Copilul nu poate înghiți pastilele mari.”
- 2
(Figurat) A cuprinde și a face să dispară, a absorbi.
„Valurile au înghițit barca.”
- 3
(Figurat) A suporta fără să protestezi ceva neplăcut.
„A înghițit toate jignirile șefului.”
- 4
(Familiar) A crede o minciună sau o poveste greu de crezut.
„Povestea asta n-o înghite nimeni.”
Sinonime
- a ingurgita
- a absorbi
- a îndura
- a suporta
Antonime
- a scuipa
Cum se folosește
Prezentul: eu înghit, el înghite.
Expresii și locuțiuni
- A înghiți hapul (sau gălușca)a accepta în tăcere ceva neplăcut.
- A nu-l putea înghiți pe cinevaa nu suporta pe cineva, a-l antipatiza.
- A-și înghiți cuvintelea vorbi neclar sau a renunța la ce voiai să spui.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- înghit
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- înghite
- imperfect pers. 1 singular
- înghițeam
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să înghit
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să înghită
- imperativ pers. a 2-a singular afirmativ
- înghite
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Moștenit din latină (ingluttire).