Înțelesuri
- 1
Gaură sau crăpătură produsă printr-o spargere.
„Prin spărtura gardului intra mereu câinele.”
- 2
Ciob, așchie rămasă după spargere.
„S-a tăiat într-o spărtură de sticlă.”
- 3
(Fig.) Dezbinare, ruptură între oameni.
„Certurile au făcut o spărtură în familie.”
Antonime
Cum se folosește
Plural: spărturi.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- spărturii
- plural
- spărturi
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la spart, cu sufixul -ură.