Înțelesuri
- 1
Variantă a unei limbi vorbită într-o anumită regiune, cu sunete, cuvinte și forme proprii.
„Aromâna este unul dintre dialectele românei.”
- 2
(Impropriu) Grai, felul de a vorbi dintr-o zonă mică.
„Bunicii vorbeau dialectul satului lor, cu cuvinte pe care noi nu le mai știm.”
- 3
(Impropriu) Limbă, mai ales una fără scriere oficială.
„În unele zone ale Italiei se vorbesc dialecte foarte deosebite de italiana standard.”
Sinonime
Antonime
- limbă literară
Cum se folosește
Se pronunță di-a-lect. Pluralul e „dialecte”.
Forme flexionare
- plural
- dialecte
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceza dialecte și latina dialectus.