Înțelesuri
- 1
Cunună de metal prețios și pietre scumpe purtată pe cap de regi, de regine sau de unii ierarhi, ca semn al rangului.
„Regina purta o diademă cu diamante.”
- 2
Podoabă pe care femeile o poartă pe frunte sau în păr, la ocazii.
„Mireasa avea o diademă fină, cu perle mici.”
Cum se folosește
Se desparte: di-a-de-mă. Plural: diademe.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- diademei
- plural
- diademe
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (diadème) și din latină (diadema).