Înțelesuri
- 1
Marginea cea mai depărtată; capătul unui șir sau al unei întinderi.
„Cele două sate stau la extremele văii.”
- 2
Poziție fără cumpătare, dusă până la capăt.
„Trece de la o extremă la alta: azi nu mănâncă nimic, mâine mănâncă de trei ori.”
- 3
(Sport) Jucătorul care joacă pe marginea terenului, la aripă.
„Extrema dreaptă a centrat perfect.”
Expresii și locuțiuni
- A trece de la o extremă la altaa sări dintr-o purtare în cea cu totul opusă.
- La extrempână la ultima limită, peste măsură.
Etimologie
Din franceză (extrême), la origine din latinescul extremus („cel de la margine”).