Înțeles
Purtare, ținută sau faptă ieșită din comun, care sare în ochi; ciudățenie.
„Cântăreața e cunoscută pentru extravaganța costumelor.”
Sinonime
- excentricitate
- bizarerie
- ciudățenie
Antonime
Cum se folosește
Plural: extravaganțe.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- extravaganței
- plural
- extravaganțe
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (extravagance).