Înțelesuri
- 1
Însușirea celui sau a ceea ce este sobru; simplitate, austeritate.
„Costumul impresiona prin sobrietate.”
- 2
Cumpătare în mâncare, băutură sau îmbrăcăminte.
„Sobrietatea îl ferea de excese.”
Sinonime
Cum se folosește
Fără plural.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- sobrietății
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (sobriété), latină (sobrietas) și din -atis.